Vieti anterioare

Povestea Elizei: Frica de respingere

Eliza este un om minunat, cum minunați sunt fiecare dintre oamenii cu care am binecuvântarea să lucrez în fiecare zi. Este terapeut și poți simți cu ușurință dragostea pe care o are pentru munca ei și dăruirea către cei cu care lucrează.

Poate că unul dintre motivele pentru care sufletele celor care sunt astăzi terapeuți spirituali au ales să se exprime în acest mod este acela de ne provoca în fiecare zi (și „obliga” într-o oarecare formă) să rezolvam ceea ce avem de rezolvat la nivel personal. Doar lucrând continuu cu tine poți fii prezent în mod real alături de clienți.

A fost cred a patra oara când am lucrat cu Eliza. Datorită nivelului ei de conștiență, conectării pe care o are cu corpul și emoțiile sale, procesele cu ea curg foarte frumos.

Îmi spunea că observase că are o oarecare reținere uneori în relațiile ei cu oamenii, că au fost momente în care „s-a simțit expusă și ar fi vrut să se ascundă”. Spunea că simte o oarecare frică de a fi respinsă de oameni și preferă să tină relațiile la distanță pentru a nu crea oportunitatea respingerii.

Putea percepe aceasta teama la nivelul abdomenului și intrând în regresie corpul ei a simțit nevoia să se ghemuiască căci „doar așa se putea apăra de lovituri”.

Încet, am aflat și povestea acelei experiențe. Era o femeie în vârsta într-un trib, a cărei responsabilitate era să gătească pentru cei din comunitate și să aibă grijă de copii lor. Nu făcea parte dintre ei, dar fusese adusă ca ostatec acolo în tinerețe și se integrase.

Pe lângă datoriile pe care le avea, prepara uneori niște licori din plante pentru a obloji rănile unora dintre membrii tribului. Și îi plăcea tare mult să facă asta.

Într-o zi normală, total pe neașteptate, 6 dintre luptătorii tribului au venit, au luat-o pe sus și au dus-o direct la judecată. Ea se simțea foarte confuză și nu înțelegea nimic din ce se întâmplă. Ajunsă în fața șefului de trib, acesta a acuzat-o că nu își mai face datoria față de trib și a decis că va fi alungată.

Un puternic sentiment de neputință a cuprins-o deoarece simțea că nu poate face nimic să se apere și să rămână în continuare în acel loc.

A refuzat să plece, convinsă fiind că nu se va putea descurca de una singură în afara satului. Mulțimea stârnită a încercat să o alunge aruncând cu pietre în ea până când corpul ei fizic a cedat. A părăsit acea viață cu tristețe, deznădejde și un sentiment de lipsă de valoare, sentimente pe care le purta și în prezent cu ea.

În spațiul non-fizic a avut o discuție cu membrii tribului și a înțeles că aceștia fuseseră mințiți, manipulați și provocați împotriva ei de către șamanul tribului; a înțeles că ei o apreciaseră și o iubiseră, îi recunoșteau valoarea și aportul la viața tribului.

Am discutat apoi cu sufletul șamanului care s-a arătat plin de regrete. Făcuse toate acele lucruri din gelozie și invidie. Simțea că ea era mai iubită decât ea..

Eliza a înțeles că ce s-a întâmplat atunci a fost o consecință a faptelor unui suflet chinuit de ură și invidie. A înțeles că a fost iubită și apreciată. Ghidul i-a spus că prin acea experiență sufletul ei alesese să învețe iubirea necondiționată. Și a avut tot contextul pentru asta.

A primit perspectiva valorii de sine din prisma lui Dumnezeu și perspectiva de a fi iubită și apreciată de cei cu care intra în contact. Am mai lucrat pe câteva aspecte apoi a revenit în momentul prezent aducând cu ea aceasta energie și transformare. Ulterior, frica ei s-a diminuat, apoi s-a disipat complet.

Momentul meu preferat din ședințe este acela când oamenii revin din starea de conștiință modificată și poți să observi cum ceva în ochii lor s-a transformat.

Dacă ți-a plăcut acest articol sau simți că ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui și prietenilor tăi.

Îți trimit lumină și iubire,

Ruxandra