Vieti anterioare

Povestea Arianei – copilărie, intrauterin, viaţă anterioară – “Nimeni nu mă vrea”

Ariana este o femeie de afaceri independentă, puternică și cu o energie plină de iubire. Una dintre provocările ei este aceea că de câțiva ani își așteaptă sufletul pereche potrivit.

Am lucrat împreună pe curățarea diverselor probleme emoționale și pe eliberarea de diverse frici. Procesele de transformare sunt sub forma unei cepe: îndepărtezi un strat și urmează apoi altul și altul. Este minunat faptul că putem să vindecam toate aceste aspecte pe rând în cel mai elevat, armonios și potrivit mod pentru Binele nostru Suprem, deodată ar fi prea mult.

De curând, Ariana mi-a scris că a descoperit în meditațiile sale că are o convingere foarte puternică, „parcă scrijelită în ființa mea”. Acest program subconștient era „Nimeni nu mă vrea” și era îndreptat în special spre bărbați dar avea anumite influențe inclusiv în relațiile profesionale.

În întâlnirea noastră i-am indus o stare ușoară de transă și am instruit subconștientul ei să se întoarcă înapoi în timp la momentul când a mai simțit că „nimeni nu mă vrea”. Am vizitat astfel, împreună, câteva momente din copilăria sa când s-a simțit respinsă.

Un moment foarte puternic a fost în jurul vârstei de 6 ani, când, jucându-se cu alte două fete și un băiat, a primit la un moment dat, din partea băiatului, niște cuvinte urâte și i s-a spus să plece.

Mai în spate am identificat anumite întâmplări în copilăria timpurie când s-a simțit respinsă și nedorită de propria familie.

Am mers mai în spate și a accesat un moment din perioada intrauterină. Ceea ce a simțit atunci a fost o deconectare puternică de mama sa, simțindu-se neiubită și nedorită. A apărut gândul „Mama nu mă vrea”, „Nimeni nu mă vrea”, însoțit de un sentiment de deznădejde.

Am rugat-o să meargă mai în spate în timp la momentul când a simțit pentru prima dată acest sentiment de deznădejde însoțit de gândul nimeni nu mă vrea. S-a regăsit într-o experiență anterioară în care avea o viață socială bună, un soț și prieteni cu care își petrecea timpul. S-a întâmplat apoi să fie acuzată pe nedrept pentru o faptă pe care nu o săvârșise și, la acel moment, atât prietenii cât și soțul au părăsit-o, au abandonat-o. Și-a petrecut restul vieții izolată, trăind în deznădejdea gândului „Nimeni nu mă vrea”. Aici era sursa.

Am vindecat întâi acea viaţă, am curăţat experienţa și trăirea aceea. A avut nevoie să înţeleagă şi să ierte comportarea celor de atunci. Apoi ne-am întors la acel moment din perioada intrauterină și a conştientizat că fătul s-a simțit deconectat de iubirea mamei ei deoarece însăși mama sa era foarte deconectată de sentimentele proprii. Atât în perioada de dinaintea naşterii cât și în copilărie mama a iubit-o şi a dorit-o dar nu a ştiut să exprime asta.

Am vindecat suferința copilului interior astfel încât să poată, dintr-o perspectivă mai largă, ca ceea ce interpretase ca fiind o puternică respingere la vârsta de 6 ani, să fie integrat ca fiind doar o remarcă răutăcioasă și un joc nepotrivit de copii.

S-a simțit eliberată și a acceptat la nivel subconștient noi convingeri constructive pentru ceea ce-și dorește la acest momentul al vieții: „Știu să văd și să recunosc iubirea celor din jur. Mă simt iubită și dorită”.

Nu încetează să mă surprindă natura umană și miracolul transformării. Este uimitor câte lucruri păstram în noi. Încărcătura emoțională asociată convingerilor subconștiente le face să reziste în timp și chiar să își crească puterea asupra noastră. O dată eliberată acea încărcătură emoțională și vindecată acea suferință putem privi viața dintr-o nouă perspectivă, cu un alt filtru al realității.

Dacă ți-a plăcut acest articol sau simți că ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui și prietenilor tăi.

Îți trimit lumină și iubire,

Ruxandra