Vieti anterioare

Povestea Andreei: Neputința și teama față de fostul soț

Imaginea exterioară pe care Andreea o afișează este cea a unei femei de neclintit, o femeie de carieră, sigură pe ea și cu o atitudine categorică.

În spatele acestei măști există o femeie foarte sensibilă care foarte rar permitea să fie văzută. De teamă. Teama de a fi rânită. Ca noi toți.

Este o mamă singură a doi copii care în urmă cu peste 3 ani a trecut prin ceea ce numim un divorț foarte urât, o traumă care a lăsat multe răni deschise și o durere neîncheiată.

Știam că lucrase prin diverse forme de terapie să vindece acel moment din viața ei. Era evident că deja curățase o parte importantă din acea suferință. Totuși exista încă ceva acolo. Niște emoții, niște tipare pe care o vreme refuzase să le vadă, apoi alesese să le ignore. Când am început să lucrăm împreună, obiectivul terapiei a fost completarea și finalizarea acelei relații, a rănilor și cârligelor aferente.

Într-una dintre ședințe mi-a spus că mereu a avut o teamă inexplicabilă față de fostul ei soț și momentele lui de furie,deși niciodată acesta nu o agresase fizic niciodată. Era suficient ca el să ridice tonul pentru ca ea, femeia sigură pe sine, să se simtă neputincioasă în fața lui. Surprinzător sau nu această teamă și neputință se manifestau și în prezent, după divorț. Voia să curețe acest aspect din viața ei.

În regresie s-a întors într-o viață trecută în care experimentase multă sărăcie și mizerie. Era unul dintre cei doi băieți ai unei mame care, deși muncea foarte greu, nu reușea să le asigure hrana zilnică. Mai mult, corpul lui era cuprins de o boală care îl slăbea și îl ținea imobilizat la pat, incapabil să se miște sau să se descurce singur. Dată fiind condiția lui fizică și dependența de ajutorul mamei sau al fratelui, sentimentul neputinței creștea o data cu el.

Relația dintre el și fratele său mai mare părea să se înrăutățească tot mai mult pe măsură de creșteau. Adesea se întâmpla ca fratele său să îl lovească brutal, profitând de faptul că el nu putea riposta.

La momentul adolescenței, mama sa s-a îmbolnăvit și nu și-a mai putut susține familia. O vreme, fratele cel mare, de vârstă apropiată și el, a început să muncească în încercarea de a le asigura traiul. În mediul acela însă, furia și cruzimea fratelui au sporit. A descoperit alcoolul și a căzut în patima lui. Adesea se întorcea acasă și își răzbuna toata mânia zilei și vieții pe băiatul imobilizat.

Apoi a urmat un moment de turnură: mama sa a murit, iar fratele cel mare a decis că băiatul bolnav poate susține familia cerând de milă oamenilor. Astfel a început să îl care dimineața în brațe până pe o stradă mai circulată și să îl lase acolo. Seara îl aducea acasă. Se întâmpla să fie nemulțumit de banii strânși și să îl bată crunt.

Andreea îmi povestea despre toată frica, umilita și neputința ce le simțise în aceasta experiență. Se adunase și multă furie împotriva fratelui ei de atunci.

Din când în când, fratele se îmbăta atât de tare că uita seara să îl ia acasă, iar el era nevoit să rămână în același loc până în următoarea zi. Ultima dintre aceste întâmplări avusese loc în timp de iarnă. Frigul și umezeala i-au fost fatale băiatului. Corpul său fizic a murit, iar sufletul a părăsit această viață cu un adânc sentiment de neputință.

Într-un plan înalt de lumină, Andreea a aflat de la Ghidul său că fusese ideea sufletului ei să trăiască această experiență de neputință deoarece avusese multe experiențe de putere și își dorea să cunoască și aceasta față a monedei.

L-am întâlnit acolo și pe fratele ei de atunci, pe care l-a identificat instant ca fiind fostul soț din viața curentă. A înțeles că toate comportamentele lui de atunci și de acum sunt clădite doar pe propria lui suferință interioară. A înțeles că are opțiunea să-l ierte pentru tot ceea ce a fost atunci și să se elibereze de aceste emoții sau poate păstra resentimentele de atunci, dar asta va avea efect în viața curentă. Chiar și așa, a fost nevoie de un timp de lucru consistent până la punctul la care ea a fost dispusă să-i ofere iertarea reală, completă, din inimă.

După o vreme, Andreea mi-a scris că relația ei cu fostul soț s-a schimbat remarcabil. A observat că timpul petrecut în prezența lui cu copiii este acum mult mai armonios, lipsit de certuri și tensiuni, iar ea este liniștită.

Dacă ți-a plăcut acest articol sau simți că ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui și prietenilor tăi.

Te îmbrătisez și-ți trimit lumină și iubire,

Ruxandra